Ciorile sunt considerate cele mai inteligente păsări. Cu toate acestea, culoarea și croncănitul lor le fac să nu fie atât de îndrăgite. Mulți se declară deranjați de ele, mai ales în orașele în care s-au înmulțit foarte mult, după ce au devenit protejate de lege. Și la țară, oamenii folosesc sperietori pentru a le alunga de pe câmp, din dorința de a-și proteja recolta. Când ploile se apropie, ele devin agitate și gălăgioase, zboară foarte jos în stoluri mari și întunecă cerul înaintea norilor. Aceste lucruri dau de veste oamenilor că vremea se va înrăutați rapid.
De-a lungul timpului, aceste păsări au fost studiate cu mare atenție de oamenii de știință. Unii specialiști au clasificat corvidele ca având aceeași inteligență ca a unui copil de 7 ani. 
Cercetătorii au descoperit că ele au creierul mare în comparație cu dimensiunea lor , iar creierul anterior este foarte pronunțat. Cel din urmă este asociat cu raționamentul statistic și analitic la oameni. Ornitologii și analiștii au observat că ciorile sunt capabile să îndeplinească tot felul de activități „inteligente”. Folosesc crenguțele ca instrumente pentru a extrage ouă, larve sau insecte din scoarța copacilor. Mai exact, le ascut cu ciocul până capătă formă de cârlig și cu ajutorul lor reușesc să ajungă la hrană. Mai mult decât atât, cioara este personajul principal în multe din fabulele lui Esop. În una dintre ele, acesta povestește cum o cioară însetată a găsit un ulcior care avea foarte puțină apă. Din cauza formei înalte a vasului, nu putea ajunge la apă și nici să îl răstoarne pentru că era foarte greu. Dar a găsit o soluție. A început să arunce pietre în interiorul lui, până când apa s-a ridicat și astfel a reușit să bea. Acest comportament a fost studiat de-a lungul istoriei, dar au fost observate și alte obiceiuri care i-au făcut pe analiști să spună că aceste păsări pot face mult mai multe, decât credem noi. Ei au descoperit că aceste păsări pot rezolva puzzle-uri complexe și dificile care includ mai mulți pași separați, iar acest lucru arată că pot face alegeri în funcție de posibilele rezultate ale acțiunilor respective și că ar fi vorba de utilizarea unui raționament causal și nu despre un comportament condiționat. Când vine vorba de hrană, ele adoră nucile, dar, din nefericire, nu le pot sparge coaja cu ciocul așa că aplică o altă metodă. Lasă nucile să le cadă de la înălțimi mari, astfel încât coaja să se spargă la contactul cu asfaltul. Mai mult decât atât, ele au fost observate cum aruncă sau pun nuci pe carosabil și așteaptă ca mașinile care circulă să le spargă atunci când trec cu roțile peste ele. Apoi așteptă să se facă roșu la semafor, pentru a fi în siguranță atunci când recuperează miezul aflat pe șosea. 
Se mai spune despre ciori că sunt foarte sociabile și au capacitatea să recunoască chipurile umane, dar în același timp țin minte persoanele care le-au făcut rău, iar atunci când le văd, se răzbună pe ele.
Deși sunt apreciate de specialiști pentru aceste calități, mulți orășeni obișnuiți sunt deranjați atât de croncănitul lor, pe care nu îl consideră deloc melodios, cât și de faptul că lasă în urma lor necesitățile care murdăresc străzile, băncile, mașinile. Ei ar trebui să știe că aceste păsări se strâng, de cele mai multe ori, în zonele unde nu există un mediu curat. Dacă hrana lor se împuținează, ele pleacă spre alte locuri, așa că dacă oamenii nu ar m ai deranja natura, nici aceste păsări nu i-ar mai deranja la rândul lor.
Ciorile sunt recunoscute și pentru longevitatea lor; în sălbăticie pot trai aproximativ 15 ani, iar în captivitate pot ajunge chiar și la 25 de ani.
